Autor: Stef Penney
Titlu: Blandetea lupilor
Editura: Polirom, Biblioteca Polirom. Proza XXI, Iasi, 2009; 592 pagini; 42.95 RON
Titlul original: The Tenderness of Wolves (2006)
Nota data de mine: * * * * (din 5)
Blandetea lupilor e romanul de debut al scotiencei Stef Penney (licentiata in filozofie si teologie, regizoare si scenarista). Cartea i-a adus scriitoarei doua premii, in 2006: Costa (Whitbread) Book of the Year Award si Costa (Whitbread) First Novel Award. Scriitoarea a declarat ca sufera de agorafobie si ca nu a vizitat niciodata regiunea despre care a scris in Blandetea lupilor (frontiera dintre Canada si SUA).
Intamplarile despre care scrie Penney au loc in anii 1860, intr-o comunitate mica de imigranti scotieni. O femeie, doamna Ross, descopera ca un vecin de-al ei fusese omorat si scalpat si ca fiul ei adolescent disparuse de-acasa in aceeasi zi. Baiatul devine unul dintre suspecti, desi nimeni nu exclude implicarea vreunui indian. Sunt descoperite urmele baiatului, mergand inspre nord si parand sa le urmeze pe cele ale unui barbat despre care nimeni nu stie nimic. Mai multe grupuri pornesc in urmarire: Donald Moody si indianul Jacob (angajati ai Companiei, cea care controla comertul cu blanuri din regiune); apoi doamna Ross si metisul William Parker, evadat din puscaria catunului dupa ce un angajat al Companiei il batuse, in incercarea de a-l determina sa marturiseasca crima; in sfarsit, un grup mai numeros de cautatori, care nu ajunge prea departe.
Autoarea spunea intr-un interviu ca intentionat sa scrie un western, dar Blandetea lupilor e si un roman politist si, in parte, studiu al psihologiei unor personaje si roman al unei iubiri cu iz de fantasma. Pentru cei care cauta o carte dintr-un anumit gen amestecul acesta de teme si intentii poate parea obositor, mie in schimb mi-a placut. Mi-au placut si descrierile dificultatilor de-a calatori pe timp de iarna in Canada (frig, zapada mare, noroi, gheata inselatoare). Mi-am amintit de fascinatia cu care citeam Chemarea strabunilor; Penney nu ofera aceeasi bogatie de detalii, in schimb te duce in mijlocul pustietatii si te face sa simti vantul, zapada, singuratatea si fragilitatea omului.
Blandetea lupilor nu-i chiar perfecta. Cartea ezita intre persoana intai si a treia si uneori nu e clar de la inceput cine povesteste. Exista unele anacronisme, iar povestea se incheie foarte brusc si lasa nespuse multe lucruri. Contrastul intre grija cu care ti se face cunostinta cu personajele si cu lumea lor si rapiditatea cu care Penney incheie socotelile cu ei mi s-a parut un pic cam mare. Editia in romana e OK, as avea de comentat doar ca greselile de redactare devin din ce in ce mai frecvente spre sfarsitul cartii.
Ar mai fi multe de spus, dar ideea de capatai e ca mi-a placut mult cartea, in ciuda imperfectiunilor ei.
Bonus:
Dan C. Mihăilescu la Omul care aduce cartea (video). E facuta o paralela intre Blandetea lupilor si Baltagul. Mai multe si despre una dintre povestile de dragoste din carte.
O recenzie in Guardian.
Un interviu cu autoarea, tot in Guardian.
Blog de carti 