Am vazut de dimineata la raul o leapsa pornita ieri de ruki. Suna asa:
eu zic asa: fiecare dupa posibilitati, care pe blog, care pe mail, sa scrie o cronica a uneia dintre cartile care i-au facut cu ochiul, citind despre ele pe blogul luciei.
Dintre multele carti pe care le-am citit si eu si LuciaT am ales-o pe una care mi-e foarte draga: Viata mea de barbat de Philip Roth. A fost prima carte despre care am scris pe acest blog.
Recenzia LucieiT e aici. A mea e aici, si citez din ea:
Cartea mi-a placut chiar daca am aflat doar ulterior despre povestea reala a dlui Roth si a sotiei sale. Personajele sunt foarte reale si viata interioara a lui Peter Tarnopol foarte bine (si foarte pe lung) descrisa. Desi poate parea o carte scrisa de un misogin (orice autor care prezinta femei-balaur risca pana la urma aceasta acuza), povestile de dragoste paralele sau extraconjugale au ca eroine cateva femei simpatice si totalmente sanatoase la minte. Tumultul interior al “barbatului” din titlu, adesea violent, si descrierea erorilor de gandire, a slabiciunilor si ratacirilor lui Tarnopol constituie de fapt subiectul romanului, si prezinta un barbat real, slab sau puternic, prins intr-o situatie urata care ii da de gandit asupra identitatii sale.
Inseamnarile noastre sunt destul de diferite si sigur difera de ceva ce ar scrie un critic literar despre aceeasi carte. Sunt diferite si lucrurile pe care le-as citi despre carte in Lire, in Magazine Littéraire sau intr-o editie critica a operelor lui Roth. Dar imi place sa citesc toate aceste pareri – si de aceea imi pare rau ca LuciaT a renuntat sa mai scrie pe blogul ei. Nu am fost tot timpul de acord cu ce scria, n-am aplaudat fiecare postare, dar am gasit carti care ne-au placut amandurora si despre care mi-a placut sa discutam.
Cred ca mai toti cei ce scriu pe bloguri despre carti o fac din dorinta de a impartasi cu altii o pasiune – pentru o carte sau alta, pentru un autor sau pentru un gen literar. Nu e o adunare de somitati. Suntem doar niste diletanti – fericiti ca au mai gasit si altii ca ei. Nu stiu daca e nevoie de o fundamentare teoretica a dreptului (indreptatirii) cuiva de a discuta cu altii despre o carte pe care a citit-o sau a dreptului lui de a isi scrie parerea pe blog, pe un tricou sau tatuata pe frunte. Ceea ce vroiam sa ii transmit pe-aceasta cale LucieiT este asta: mi-a placut ca exista blogul tau, si cand m-ai influentat si cand nu. As vrea sa mai scrii. Nu te lasa 🙂
Blog de carti 